Can-Can

Azi dimineata (dimineata zilei de salariu), am coborat sa-mi iau tigari si un ziar… sau macar tigari, ca de cancerigene aveam zigur bani.

Mi-am preparat cafeaua, mi-am luat slapii in picioare, am chemat liftul, am coborat pe scari, l-am salutat pe Bulgaru` – cersetorul cartierului -, i-am promis ca-i dau o tigara cand ma intorc, am cerut doamnei de la chiosc un Marlboro Lights (scurt), i-am dat inapoi pachetul de Marlboro Filters si, in fine, m-am oprit la toneta Rodipet. Cu cei 50 de bani pe care ii mai aveam, mi-am zis ca e bine sa merg pe mana vanzatorului:

Eu: Ce ziar imi dati de 5000 de lei?
El: (Imi intinde un ziar)
Eu: Multumesc!
El: (Nimic)

Vai-vai-vai ce ziar corolat (sic!) mi-am luat, parca e papagal! Cancan se numeste dumnealui si pana in scara blocului (50 m) l-am citit de 2 ori. In lift (4 etaje) am mai parcurs odata, cu atentie, subiectele zilei:

Ponta a intrat cu masina in parapet
Geoana conduce baut
Basescu fumeza tigari de contrabanda
Becali vrea sa cante cu Andra

Marturisesc – aici fac o mica pauza pentru a evita o cacaofonie – ca m-am mai uitat odata pe site pentru a trece in revista “titlurile” de mai sus.

Concluzia: Am aruncat acea manea a presei scrise la gunoi, am plecat la munca si mi-am luat de la Mihai Bravu un exemplar din “Compact“.