Ce-are sula cu prefectura?!
Sau baba si mitraliera, sau nuca si peretele, sau televizoarele LCD de la Carrefour cu gradinita de copii?
Nu prea au ele multe in comun. Si cu toate astea, in ultimele 10 minute am vazut la TV de doua ori un spot publicitar in care un grup de copi ii canta -de mama focului -Mosului. Copiii ii explica respectivului ca nu mai e cazul sa le aduca niciun cadou, se duc ei - ingerasii - la Carrefour ca sa isi cumpere un LCD TV.
Penibil.
Okay, foarte multe reclame speculeaza latura afectiva a publicului targetat. Dar oare copii prescolari sunt in target in acest caz? Dar oare melodii pseudo-vesele sunt suficiente pentru a compensa lipsa unei idei mai bune de promovare? Oare vocile alea (injurati-ma dar tot o spun) obositoare ar trebui sa vanda un produs electronic?
Am inteles spotul cu “Vacuta ce nu face doar MOO”, mi s-a parut chiar amuzant, dar targetul se preta la o astfel de reclama.
Cred (si vorbesc destul de serios cand spun asta) ca acest gen de intrebuintare a imaginilor copiilor ar trebui sa fie considerata exploatarea a minorilor.
[...] Cine sunt eu? « Ce-are sula cu prefectura?! [...]
Mi-a placut “definitia” mediului de afaceri, pe care a dat-o un tip, si el om de afaceri (patronul unei firme): “In ziua de azi oamenii si-ar vinde si mama, numai sa faca bani”.
Si-ar vinde si mama, dar-mite sa manipuleze preferintele celor mici…
ma mir ca te mai mira ceva in Romania asta.