Chestii de viata


Tu te cufunzi în vîltoarea vietii libere, te înghiontesti în holul garii. Izbutesti sa parcurgi niste anunturi care, cu siguranta, nu te privesc din nici un punct de vedere. Te-ai asezat pe „canapeaua" veche a garii si asculti discutii ciudate, lipsite de seriozitate: ca nu stiu care barbat îsi bate sotia ori a lasat-o; o soacra, nu stiu de ce, nu se întelege cu nora; vecinii de apartament comun lasa lumina aprisa pe coridor si nu îsi sterg picioarele; nu stiu cine îi pune nu stiu cui bete în roate la serviciu; cuiva i se propune un post bun, dar el nu se hotaraste sa ceara transferul: nu e deloc usor sa te muti dintr-un loc într-altul!

Asculti toate acestea si fiorii renuntarii îti furnica pielea spatelui si a capului: si îti apare atît de clar adevarata masura a lucrurilor în Univers! Masura tuturor slabiciunilor si pasiunilor! Iar acestor pacatosi nu le-a fost dat nicicum sa o vada. Viu cu adevarat, autentic viu nu esti decît tu, cel imaterial, iar toti acestia doar dintr-o greseala se socotesc în viata.

Si între voi se casca o prapastie de netrecut! Nu poti sa-i strigi, nici sa-i plîngi, nici sa-i scuturi de umar, caci tu esti un spirit, tu esti o fantoma, iar ei – corpuri materiale.

Oare cum sa le sugerezi, cum sa-i faci sa înteleaga: printr-o inspiratie subita, printr-o naluca, în somn? Fratilor! Oameni buni! Pentru ce v-a fost data viata?! Într-un miez de noapte întunecoasa se deschid larg usile celulelor mortii si oamenii cu suflet mare sunt dusi ca sa fie împuscati. Pe toate caile ferate ale tarii, în clipa aceasta, acum, dupa ce au mîncat scrumbia, oamenii îsi ling cu limba amara buzele uscate, viseaza la fericirea pe care ti-o procura picioarele întinse, la linistea care îi asteapta dupa ce si-au facut nevoile. Pe Kolîma, numai vara pamîntul se dezgheata la o adîncime de un metru, si doar atunci îngroapa osemintele celor care au murit peste iarna. Iar voi, sub cerul albastru, sub soarele dogoritor, aveti dreptul sa dispuneti de soarta voastra, sa mergeti sa beti apa, sa va întindeti, sa va duceti unde poftiti fara escorta! Ce va pasa de lumina aprinsa în coridor? Ce treaba aveti cu soacra aceea? Vreti sa va spun eu acum care este esentialul în viata, care sunt secretele ei? Sa nu alergati dupa ce este iluzoriu, dupa avere, dupa titLuri: acestea se obtin cu zeci de ani de nervi si se confisca într-o noapte. Sa traiti avînd o superioritate egala asupra vietii: sa nu va speriati de nenorocire si sa nu tînjiti dupa fericire, caci: amarul nu tine un veac, si dulcele nu-l bei pîna la fund. Sa fiti multumiti ca nu înghetati de frig, si setea, si foamea nu va sfîsie maruntaiele cu ghearele lor. Daca nu aveti sira spinarii rupta, daca merg amîndoua picioarele, daca amîndoua bratele se îndoaie, amîndoi ochii vad si aud amîndoua urechile – pe cine vreti sa mai invidiati? De ce? Caci a invidia pe altul înseamna sa-ti faci mult rau tie. Frecati-va ochii, spalati-va inima si mai presus de orice sa-i pretuiti pe cei care va iubesc si care va simpatizeaza. Nu-i ofensati, nu le spuneti vorbe urîte, nu va despartiti certati: caci nu stiti, poate ca aceasta e ultima voastra fapta înainte de arestare, si asa veti ramîne în memoria lor!…

Alexandr SOLJENIŢÎN, Arhipelagul GULAG

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s