De citit: Europa se termină la Nădlac


Nu prea obisnuiesc sa postez textele altora pe blog, dar astazi o fac o exceptie si va invit sa cititi contraeditorialul lui Alin Ionescu din Catavencu de ieri, 13 octombrie. Un articol care ar trebui multiplicat si publicat in fiecare ziar local si nationa, pe prima pagina, zi de zi, timp de (minim) 1 an:

Orice român pîrlit, care a ieşit din ţara asta pe patru roţi ca să meargă pînă la Viena şi înapoi, ştie că dacă ai trecut de Nădlac eşti un om fericit. Mai e un pic de drum unguresc pînă la Szeged, apoi dă-i bice, nene, pe autostradă, spre Europa. Şi cînd pleci mai e cum mai e, dar cînd vii înapoi şi ştii că te aşteaptă şoseaua pînă la Arad, apoi Valea Oltului, parcă îţi vine să-ţi iei cîmpii, să faci stînga-mprejur şi să nu mai dai niciodată pe-acasă.

Acum, după ce ungurii au anunţat că pînă la sfîrşitul lui 2012 vor face autostradă pînă la Nădlac, şi vor face, lucrurile vor fi şi mai nasoale.

Tragice, aş spune. Practic, Europa şi România vor fi separate atît de vizibil, încît orice idiot care ţine un colac de volan în mînă o să înţeleagă clar unde se termină lumea civilizată şi unde începe tărîmul groazei rutiere numit România. Cumva, într-un sens ciudat, viaţa rutieră a României traduce într-un limbaj nemărturisit toate celelalte vieţi ale ei. Viaţa sentimentală sau viaţa economică, viaţa politică sau viaţa socială, toate se văd pe şosele.

Faptul că românii se dau în vînt după maşini puternice şi scumpe cu care reuşesc să se ucidă între ei, sfidînd chiar şi datele Al-Qaeda privind victimele colaterale din Afganistan, spune multe despre frustrările de status ale mujicului recent. La volan, românaşul folcloric, paşnic şi sămănătorist, e un animal dezlănţuit din lanţurile egalitarismului posesorilor de Dacie, călare pe caii lui putere, dispus să-şi hărţuiască aproapele cu farurile, claxonul şi acceleraţia. Odată ajuns senator sau ministru, treaba se împute şi mai abitir. Politicienii străbat ţara cu girofarurile la maximum, coloana oficială e semn al potenţei, un evident substitut falic bun să-i descurajeze pe alţi masculi alfa dornici să posede ţărişoara.

Apoi, orice pîrlit de şmecheraş îşi conferă un statut de mafiot american punîndu-şi geamuri fumurii la BMW-ul său negru, adus la mîna a treia, pe care le lasă deschise la jumătate, spre a fi zărit pe deasupra lor. E o dezvăluire a ascunderii în genul ăsta de mitocănie subtilă, cum ar zice nenea Noica. Bucureştiul e plin de Ferrari, care nu pot trece dincolo de bariera Vergului, băiatul lui Căşuneanu ţine un Veyron în garaj fiindcă taică-său n-a reuşit să asfalteze cît poate el să conducă, trecerile de pietoni sînt adevărate provocări pentru cascadori, poliţaii de la rutieră sînt arendaşi ai şoselelor şi cîte şi mai cîte semne care indică un nivel ridicat de poluare a conştiinţei rutiere.

Pe scurt, sîntem ca şoferi aşijderea şoselelor pe care mergem: plini de găuri în obraji, neasfaltaţi sufleteşte, capabili de crime asupra aproapelui de pe prima bandă. Adică un neam de maimuţoi coborîţi recent din Dacii, pentru care şoseaua e un spaţiu al afirmării eului mic, scăpat brusc din strînsoarea lesei egalitarismului, nevestei, şefului, anturajului, soacrei… Şi, fiind un pieton mic, românul vrea să se dea mare ca şofer. E un cetăţean slab şi, în consecinţă, îşi doreşte să intre în politică pentru a se îngrăşa. Trece pe roşu nu pentru că se grăbeşte (românul nu se grăbeşte, de fapt, niciodată, doar vrea să lase impresia asta), ci fiindcă a făcut-o de atîtea ori şi s-a simţit bărbat.

Va avea ce povesti băieţilor la un şpriţ, cum a dat şpagă, cum s-a des­curcat, mă-nţelegi! E paradoxal, dar ca şofer românul se teme cel mai puţin de moarte. Şi de lege. Şi de nevastă. Se simte, în sfîrşit, puternic. E regele şoselelor, ce morţii mă-sii! Doar că, deocamdată, acest monarh balcanic absolut e un fel de Cioabă al gropanelor, care face off road pe două cărări, depăşind căruţe şi măgari staţionaţi pe partea carosabilă. În timpul ăsta, cetăţenii europeni umblă nemţeşte pe autostrăzi nesfîrşite, plictisitor de bine făcute.

Alin Ionescu:  Europa se termină la Nădlac

Pe aceeasi tema puteti citi doua texte scrise de mine la inceputul anului, respectiv in 2006.

One thought on “De citit: Europa se termină la Nădlac

  1. Pingback: Tweets that mention De citit: Europa se termină la Nădlac « Gandul lui Alex -- Topsy.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s