Jos Miorița!


Parafrazand-ul pe Gheorghe, as zice, fara sa ma hazardez prea mult, ca Romania este tara in care nimic, niciodata nu se va schimba! Nimic din ce este esential, bineinteles. Se mai schimba ai lor cu ai celorlalti, se mai schimba o lege data cu dedicatie pentru unii, cu o lege dedicata altora, se mai schimba asfaltul putinelor si ingustelor strazi de doua ori pe an, dar nu se schimba nimic esential.

Cred ca este o problema de mentalitate, care incepe in scoala, cu studiul Mioritei si al altor opere care indeamna la o atitudine la fel de pasiva. Ni se repeta, obsesiv, ca  indiferent de amenintari, solutia e sa ne pregatim pentru viata de apoi. Dusmanii planuiesc sa ma omoare – atunci sa ma asigur ca o sa am muzica la capul mormantului, asta o sa ma faca fericit dincolo. Basescu a taiat pensiile? Sa aveti grija ca fluierul sa fie de soc! Ponta si-a plagiat lucrarea de doctorat, apoi desfiinteaza comisia care ancheteaza posibilul plagiat? Nicio problema, schimbati, totusi, fluierul, sa fie de os. Eventual de os de-al meu, ca imi place masochismul post-mortem.  In 20 de ani toti cei care s-au perindat pe la conducerea tarii au facut 100 de kilometri de autostrada? Asta e, dar sa nu cumva sa afle mama ca m-au furat astia atata timp, da?

Invatam, in scoala, ca „poporul roman este ca o trestie care se inclina in fata vicisitudinilor, dar nu se rupe niciodata”… sunt sigur ca profesorii ar vrea sa intelegem ca ne-am rupt niciodata, ca popor (cu toate ca e o aberatie nationalista), insa copilul invata ca e bine sa se incline dupa cum bate vantul.

Ar mai fi si imnul de stat, cu a sa atitudine revolutionara dar complet neinteleasa de omul de rand. Ce se intelege e ca dormim. Si dormim de nu ne mai putem trezi. Dormim somnul de moarte, nu un somn obisnuit, nu un somn adanc, somnul de moarte! Ca dupa un efort sustinut, de lunga durata. Numai ca, efortul sustinut si de lunga durata nu e de noi. Noi renuntam si avem grija ca dupa moarte sa avem manele la capatai.  Si, revenind la imn si la perceptia sa cum ca ar fi apatic si aplatizat ca o apa minerala decarbogazificata, senzatia asta poate fi explicata prin faptul ca din cele 11 strofe, doar 2-3 sunt cunoscute (la festivitati se canta strofele 1, 2, 4, 11).  Si-atunci de ce sa nu facem un imn mai simplu, din 3 strofe, hai… patru, cu versuri mai scurte, cuvinte pe intelesul tuturor si care sa ne insufle o atitudine corporatista, proactiva si orientata catre solutii? Un imn care sa poata fi cantat de catre orice folbalist sau jucator de table?

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s